Noul Cod Civil şi Infrastructura - partea a III-a

Vă propunem pentru astăzi ultima parte a discuţiei despre Noul Cod Civil şi modificările din infrastructură:

Răspunderea pentru vicii
Potrivit art. 1879 din NCC, arhitectul sau inginerul este exonerat de răspunderea pentru viciile lucrării numai dacă dovedeşte că acestea nu rezultă din deficienţe ale expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat şi, dacă este cazul, din vreo lipsă de diligenţă în coordonarea sau supravegherea lucrărilor. În mod corespunzător, Antreprenorul este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că viciile rezultă din deficienţe ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de către beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decât dacă dovedeşte că viciile rezultă din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
De asemenea, arhitectul, inginerul şi antreprenorul pot fi exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că aceste vicii rezultă din deciziile impuse de beneficiar în alegerea solului sau a materialelor ori în alegerea subantreprenorilor, a experţilor sau a metodelor de construire. Exonerarea de răspundere nu operează atunci când aceste vicii, deşi puteau să fie prevăzute în cursul executării lucrării, nu au fost notificate beneficiarului.
Exonerarea de răspundere a antreprenorului pentru ipoteza alegerii solului de către beneficiar reprezintă o modificare faţă de vechea reglementare conform căreia răspunderea pentru viciile terenului revenea antreprenorului.

Controlul executării lucrărilor
Potrivit art. 1876 din NCC, în cursul executării Contractului de lucrări, beneficiarul are dreptul ca, fără a stânjeni activitatea normală a antreprenorului, să controleze stadiul de execuţie, calitatea şi aspectul lucrărilor efectuate şi ale materialelor întrebuinţate, precum şi orice alte aspecte referitoare la îndeplinirea de către antreprenor a obligaţiilor sale contractuale.

Împrejurări care împiedică executarea lucrărilor
Potrivit art. 1877 din NCC, antreprenorul are dreptul să suspende executarea lucrărilor dacă, în cursul executării contractului, constată greşeli sau lipsuri în lucrările de proiectare în temeiul cărora s-a încheiat contractul, şi beneficiarul, notificat în prealabil de către antreprenor, nu comunică de îndată măsurile luate pentru înlăturarea greşelilor sau lipsurilor semnalate ori dacă măsurile luate nu sunt corespunzătoare.

Ipoteca legală
În baza vechiului Cod Civil, arhitecţii, antreprenorii şi lucrătorii beneficiau de un privilegiu imobiliar pentru garantarea creanţelor neonorate de către beneficiar (art. 1737 şi art. 1742).
Art. 1869 din NCC stabileşte că, cităm: „Pentru garantarea plăţii preţului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiază de o ipoteca legală asupra lucrării, constituită şi conservată în condiţiile legii.” Acest text va trebui însă coroborat cu prevederile art. 2386 pct. 6 NCC conform căruia beneficiază de ipotecă legală arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat.

Vânzarea bunurilor neridicate în termen
Conform art. 1868, atunci când lucrarea este executată cu materialul beneficiarului şi acesta nu ridică bunul în termen de 6 luni de la data stabilită pentru recepţie sau de la data finalizării, antreprenorul are dreptul de a vinde bunul, după ce l-a înştiinţat în acest sens pe beneficiar. Cu toate acestea, antreprneorul nu va putea exercita acest drept dacă beneficiarul introduce împotriva acestuia o acţiune întemeiată pe neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrării.
Având în vedere că acest articol se regăseşte în secţiunea referitoare la contractul de antrepriza, este important de determinat aplicabilitatea acestei prevederi şi în cazul executării unor construcţii în baza Contractului de lucrări.

Stabilirea preţului
În doctrina juridică specifică vechiului Cod civil, erau avute în vedere două modalităţi de stabilire a preţului corespunzător contractului de antrepriza, şi anume: preţul forfetar şi preţul de deviz. NCC reglementează în art. 1865, 1866 şi 1867, prevederi referitoare la preţul estimat, preţul stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor sau serviciilor şi respectiv, preţul forfetar.



Mihai Marian
Avocat Partener

Cu acestea, am epuizat pentru moment discuţia despre implicaţiile modificărilor din Noul Cod Civil în domeniul infrastructurii. Secţiunea de comentarii este deschisă, în cazul în care doriţi să o continuăm.